Pentru a începe povestea noastră, ne întoarcem la corinteni, în Grecia Antică, în jurul anului 600 î.Hr., când a fost construit primul predecesor al sistemului feroviar. Această „cale ferată” sau, mai degrabă, „cale de rulare” era o serie de caneluri săpate în pământ care ghidau diverse căruțe pe o cale de aproximativ patru mile, pe un traseu pavat. Aceasta se numea Diolkos și a fost concepută pentru a transporta bărci prin Istmul Corint, un pod de uscat îngust, ca alternativă la navigarea pe ruta mult mai lungă în jurul peninsulei Peloponez.
Funiculare, mine și metal
Următorul pas în evoluția călătoriilor pe calea ferată a avut loc aproape 2.100 de ani mai târziu, în Europa, în secolul al XVI-lea. Atunci a fost construit primul funicular cunoscut vreodată, în Salzburg, Austria, iar pentru toți pasionații de istorie, veți fi fericiți să aflați că este încă în funcțiune și astăzi. Cunoscut sub numele de Reisszug, a fost folosit pentru a căra pasageri și bunuri până la Castelul Hohensalzburg. La scurt timp după această descoperire tehnologică, au apărut inventarea și utilizarea populară a căruțelor. Funcționând pe un sistem similar cu Diolkos, aceste creații viclene erau trase de cai pe șine de lemn și transportau aparatură și materiale miniere între minele din întreaga Europă în anii 1550 și mai departe.
Anii 1760 au adus o completare majoră la căile ferate, sub forma șinei metalice. O incluziune aparent simplă, aceste șine metalice au fost revoluționare și au apărut datorită creșterii producției de fier, ceea ce înseamnă că șinele de lemn din întreaga lume aveau acum posibilitatea de a fi modernizate radical. La rândul lor, acestea au fost înlocuite cu oțel, pe măsură ce calitatea materialului s-a îmbunătățit de-a lungul anilor.
Pe 18 octombrie 1881 a fost inaugurată linia de cale ferată Buzău-Mărășești, prima linie de cale ferată proiectată și construită de ingineri români. Până atunci, construirea căilor ferate din România fusese concesionată unor consorții străine.
Pe 13 septembrie 1872 se deschisese linia București — Ploiești — Buzău — Galați — Barboși — Tecuci — Mărășești — Roman — Suceava, iar călătorii care mergeau la Suceava trebuia să treacă prin Buzău-Galați-Tecuci-Mărășești, ceea ce însemna un drum lung și costisitor.
Puterea aburului
Probabil că cea mai mare și mai dramatică schimbare în domeniul căilor ferate și, de fapt, în industria modernă în sine, a fost puternica și multifuncțională aplicație a aburului. Cu toate că energia cu aburi fusese folosită cu zeci de ani înainte de activitatea inginerului James Watt, aceasta fusese utilizată doar pentru pompele de apă, în principal, și nu pentru multe altele. Watt a schimbat toate acestea și a schimbat pentru totdeauna istoria transporturilor prin inventarea unui motor cu piston care, combinat cu cercetările sale privind utilizarea aburului de înaltă presiune pe pistoane, a dus la nașterea primei locomotive cu aburi din istorie în 1784. Aceasta a fost una dintre cele mai importante inovații din istoria omenirii, iar prima cale ferată cu aburi complet operațională a fost deschisă în 1804 lângă Merthyr Tydfil, în Țara Galilor, de către un inginer pe nume Richard Trevithick.
Oameni în mișcare
Deși toate căile ferate menționate mai sus au parcurs un drum lung, niciuna nu a fost folosită în mod special pentru transportul de persoane, cu excepția Reisszug.
Toate acestea s-au schimbat în 1807, când calea ferată Mumbles and Swansea Railway (din nou Țara Galilor!) a fost adaptată pentru a fi destinată exclusiv transportului de pasageri, intrând astfel în cărțile de istorie ca fiind primul serviciu feroviar de pasageri din istorie. Construită inițial ca o cale ferată de carieră pentru calcar și care funcționa între Swansea și Mumbles, construcția acestei căi ferate cu cai a început în 1805. Această idee inedită s-a răspândit apoi în toată Marea Britanie, ducând în cele din urmă la dezvoltarea mai întâi a locomotivei cu aburi, apoi a celei electrice. Calea ferată Mumbles a fost închisă în 1959, dar influența sa asupra istoriei feroviare este de netăgăduit.
Electricitate și evoluție
Ceea ce a urmat în anii următori a fost o mulțime de trenuri emblematice care au modelat în diferite moduri căile ferate așa cum le cunoaștem astăzi. George Stephenson, un adevărat pionier, a venit în prim-plan, perfecționând o serie de proiecte, procese și invenții ale celor dinaintea sa. Printre creațiile sale se numără trenuri precum blücherul, prima locomotivă cu aderență cu roți cu flanșe de succes, și locomotiva, primul tren de pasageri cu aburi. De asemenea, a avut ideea primului vagon de cale ferată din istorie, pe care l-a numit în mod amenințător „experiment”.
Căile ferate electrice au urmat în 1837, prima fiind construită în Scoția de către un chimist pe nume Robert Davidson în Aberdeen. Proiectul său funcționa cu baterii pe care le-a transformat ulterior într-o locomotivă mai mare, numită „galvani”. După ce „galvani” a fost distrusă de către lucrătorii feroviari nemulțumiți, un tren similar a fost construit în Germania de către Werner von Siemens, al cărui tramvai lichterfelde a fost primul de acest tip construit vreodată și era alimentat de șine de rulare și de o linie aeriană care atingea forțe de până la 180 de volți de curent continuu.